A trecut ceva de când nu am mai scris pe aici. Nici azi nu voi scrie prea multe. Vreau să vă împărtășesc că mi s-a îndeplinit parțial dorința de a mă plimba prin orașul meu natal asemeni unui turist. Să mă bucur de frumusețea lui, să privesc toate cu uimirea și emoția primei întâlniri. Zilele acestea am reușit să străbat străzile orașului la pas, cu aparatul foto la gât și cu răstimpul nescesar de a mă bucura în voie de ceea ce văd. M-au ajutat baby al meu, cumnatul meu (unele poze îi aparțin), sora mea și niște prieteni dragi inimii mele.
Și pentru că bucuria nu e deplină dacă nu o împarți cu alții, vă poftesc să vă bucurați sufletele.