Balatonul l-am vizitat prima data acum 5 ani, la un an dupa ce ne cumparasem bicicletele. Ne-am dorit un concediu in care mersul pe bicicleta sa fie in prim plan. Iubitul meu a venit cu o propunere greu de refuzat: 3 zile la Balaton, 1 zi pentru baie si plaja, 2 pentru turul lacului pe biciclete si 4 zile in Viena.
Acum trebuie sa va fac o confesiune. Aveam bicicletele de 1 an, dar eu am iesit foarte putin cu ea. Cateva ture scurte in jurul Clujului de maxim 30 – 40 de kilometri. Asa ca cei 206 kilometri in jurul lacului Balaton erau o provocare. O sa spuneti acum: ce sunt 206 km pe pista, in cea mai mare parte la nivelul lacului? Well, tocmai pe asta ma bazam si eu: asfalt si plat! 🙂
Pe 7 septembrie 2013 ne-am facut bagajele, ne-am pus bicicletele pe masina si, pe ploaie, am pornit spre Balaton.
Rezervasem un apartament in Balatonfoldvar, una din localitatile de pe malul Balatonului. Am ales aceasta localitate fiindca era foarte aproape de bac. Ne-am impartit tura de bita in doua zile: 66-70 km intr-o zi si 130-140 in a doua. Dar, in ambele ture, bac-ul avea un rol important: in prima zi ne-a adus seara la cazare, iar in a doua ne-a dus dimineata in punctul in care incheiase tura cu o zi inainte.
Ne-am cazat undeva dupa masa. Vremea era usor racoroasa asa ca am ales sa facem o plimbare, evident ca pe biciclete, prin localitate. Asa am ajuns in portul de barci si iahturi.
Pimbarea aceasta mi-a adus aminte putin de Suedia si plimbarile pe malul Marii Nordului, intr-un sfarsit de august: racoroase, linistite, multe rate salbatice si lebede.:) Apa Balatonului nu are valuri, decat atunci cand vantul bate tare, dar cu siguranta gasesti multe rate si lebede, indiferent pe care mal al lacului te afli.
A doua zi, pe la amiazi am inceput vanatoarea de stampile. 🙂 Da, nu stiu daca mai e valabil si acum, dar in 2013 puteai sa-ti listezi un fel de ” pasaport” si in timp ce faceai turul lacului pe biciclete, te opreai la stranduri si primeai o stampila. In functie de pozitia in care te aflai fata de lac: Nord, Sud, Est, Vest trebuia sa aduni un anumit numar de stampile. La final incarcai acest “pasaport” pe site si primeai o diploma. (parca) Oricum treaba era de fun, nu de ce primeai la final. 🙂 Am vazut ca mai nou nu mai vanezi “stampile, ci trebuie sa faci un anumit numar de poze…. Mai multe detalii aici.
Prima zi am biciclit vreo 70 si ceva de kilometri: Balatonfoldvar – Zamardi- Siofok- Balatonalmadi- Balatonfured- Tihanyi.
Cred ca in partea aceasta a traseului am intalnit toate urcarile de pe pista de biciclete din jurul Balatonului. 🙂 Nu sunt foarte abrupte, nici foarte lungi, de cele mai multe ori pe mal sau in apropierea acestuia, cu copaci care sa-ti tina umbra. Multe puncte semnalizate de belvedere si obiective turistice.
In
Balatonfűzfő, ne-am abatut putin de la traseu pentru a ne da cu
bobul. Am descoperit un parc de distractii cu doua piste de bob, tiroliana, tir cu arcul, un traseu de mers pe sfori la inaltime…
Noi ne-am dat cu bobul si am tras cu arcul, dupa care ne-am intors la biciclit. La ora 7.00 pm era ultimul bac spre Balatonfoldvar, si nu ne doream sa-l ratam. Evident ca pana in port am mai facut pauze de revigorare. 🙂 Mai un baton energizant, mai o hinta, mai o hlizire pe cate o banca ici colo. Deh, eram in concediu, nu! 🙂
Am prins bac-ul, asa ca in 10-15 minute eram din nou pe malul celalalt al lacului, in Balatonfoldvar.
A doua zi ne-am petrecut-o in refacere: baie, soare, citit, plimbat cu bita prin localitate.
A treia zi, a fost o provocare si in acelasi timp o reusita pentru mine. Am facut 139 km (dupa Strava), in exact 12 ore. La ora 7:00 AM ne-am dat jos de pe bac in Tihanyi. Traseul a fost (in mare): Tihanyi- Balatonudvari – Keszthely – Fonyód – Balatonföldvár.
Am plecat cu oarecare emotie, stiind ca avem destul de mult de parcurs, iar bacuri care sa ne aduca inapoi nu mai sunt. Puteam cel mult sa trisam vreo 10 km cu trenul. Nu concepeam sa nu reusim, dar era acolo o farama de indoiala, motiv pentru care am tras tare si de mine si de el. Ne-a ajutat foarte mult si pista in proportie de 90 % plata si asfaltata. Exact pe gustul meu! 🙂
Nu ma intelegeti gresit! Imi plac foarte mult cararile si potecile prin padure sau de pe dealuri, mai ales daca nu e mult de urcat :-P, dar atunci eram incepatoare in ale biciclitului si pista aceea era exact pe sufletul meu. Cu cat pedalam mai tare cu atat ma racoream mai mult! Si la propriu si la figurat. 🙂 A fost o zi calduroasa pentru septembrie, iar daca nu erau copaci pe marginea drumului nu-ti doreai sa te opresti: cum te dadeai jos de pe bicicleta simteai cum te invaluie valul de caldura. Dar a fost misto! A fost foarte fain sa ne bem cafeaua, undeva, la o cafenea pe malul lacului; sa trecem pe langa dealuri intregi pline de vie; sa ne racorim in biserici pregatite sa-si primeasca nuntasii; sa manancam un bors de somn de te lingi pe degete la un restaurant in Keszthely, in timp ascultam muzica live la tambal; sa-mi racoresc picioarele incalzite in apa lacului. Sa trag de el: hai ca putem! Inca un pic! Sa nu-l las sa traga un pui de somn la umbra, pe malul Balatonului (bine, recunosc: partea asta nu a fost prea placuta, iubitelu’ s-a cam suparat 🙂 ), doar pentru ca mi-am pus in cap ca pot sa fac tot drumul pe bicicleta si ca oricat de tare ma doare fundul si indiferent cat de tare ma scutura bicicleta de la radacinile copacilor care au spart asfaltul, apusul de soare il prindem in Balatonfoldvar.:)
Zi si facut! La 7:00PM ne-am pus fundurile obosite pe iarba din strandul din Balatonfoldvar si am asteptat apusul. I was thrilled! 🙂 “I did it! I did it!” Imi strigam in minte, strangand din dinti sa nu care cumva sa-mi scape pe gura zbieretele de bucurie. 🙂 Nu aveam dubii pentru el. Stiam ca el o va face, dar am avut mari emotii pentru mine!
Traseul acesta de biciclete in jurul lacului Balaton e gandit ca o activitate la indemana oricui. Cele mai multe campinguri au biciclete de inchiriat. Faptul ca in proportie de 60-70% pista de biciclete e aproape plata, o face accesibila pentru oricine indiferent de varsta. Am vazut atat familii cu copii de 4-5 ani pedaland impreuna, cat si varstnici. Am vazut biciclisti cu corturile la ei, care parcurgeau o distanta oarecare, campau intr-un camping, pentru ca a doua sau a treia zi sa plece mai departe. Indiferent de modalitatea aleasa, e un traseu pentru oricine stie sa pedaleze si vi-l recomand. Nu trebuie sa-l parcurgi in intregime, dar poate fi o modalitate faina si ieftina de a explora plajele si localitatile invecinate.
P.S.1. V-am spus ca am trecut pe langa un parc tematic legat de animalele din Africa, pe langa un teren de golf si pe langa ruinele unei cetati?! Si asta e doar asa, din ce imi mai amintesc.
P.S.2 Da, ne-am umplut “pasaportul” de stampile. L-am pus bine pe undeva! 🙂
