Londra

Anul trecut am ales să ne petrecem vacanța muncitorească de 1 Mai pe plaiuri englezești. Londra era trecută de mult pe Bucket List-ul nostru de călătorii, și, în sfârșit, i-a venit rândul. 

Ne-am luat bilete cu vreo lună înainte la Wizzair, ne-am găsit cazare în ultimul moment pe Airbnb și duși am fost.

– Prima dată la Londra. Ce vrei să vizităm? Ce vrei să experimentăm?

– Glumești?! Tot! Avem 4 zile la dispoziție.

Așa am început. Pe măsură ce povesteam că să mergem și acolo, să vizităm și muzeul acela, să experimentăm și asta, cu atât lista noastră de  things to do and visit se făcea tot mai mică. Am decis în final să ne luăm bilete pe Big Bus și să hop on/ hop off unde și când vrem. Să ne bucurăm de experiență și să nu ne stresăm că nu am bifat toate locurile de pe listă.

Cu temele astfel făcute, ne-am urcat sâmbătă dimineața în avion și ”ready or not here we come” ! 🙂

Ca să nu ne plimbăm cu rucsacii în spinare, am decis să ne lăsăm bagajele la gazdă. De la Metrou până la cazare mai aveam 15 -20 de minute de mers pe jos. Pe drum ne întrebam: ”oare unde am ajuns?”. Aveam impresia că suntem într-un ghetto, înconjurați de oameni de culoare. Deși ne place să credem despre noi că suntem open minded, nu am putut să ne ascundem complet îngrijorarea. Totul părea ok, acum, la ora 11.00 am, dar cum va fi la 11.00 pm? Gazda noastră, englezoaică get- beget,  ne-a liniștit spunându-ne că suntem într-un cartier foarte ok, cu oameni foarte faini, majoritari din regiunea West Indies, cu care ei coabiteaza fără probleme. Lucru pe care l-am constatat de altfel și noi în perioada scurtă petrecută în zonă. Ne-am muștruluit puțin stereotipurile și preconcepțiile și am concluzionat, încă o dată, că temerile te fac de multe ori să uiți de rațiune. 🙂

Cu lecția reînvățată, am pornit să explorăm Londra. Și pentru că s-au petrecut multe în cele 4 zile, o să vă povestesc experiența noastră în această metropolă pornind de la fotografiile realizate.

Evident că primul lucru vizitat a fost Palatul Westminster cu celebrul ”Big Ben”. Podul peste apele tulburi ale Tamisei, era plin de turiști, cască gură ca noi, mari iubitori de selfie-uri.

La un moment dat, trotuarul opus s-a umplut de un grup organizat de oameni, care au început o manifestare pașnică împotriva lui Trump și May (nu-mi mai amintesc de ce anume).

Și prin toată nebunia aceasta de turiști cască-gura, manifestanți, mașini, motociclete, bus-uri și ricșe, apare el!

😀 Se plimba nestingherit cu bicicleta lui metaforică ” Mom Earth”. Poate era cu grupul de manifestanți, poate că nu, cert e că s-a făcut remarcat. Iar poza de mai jos, mi se pare atât de normală în Londra, nu ma întrebați de ce… pur și simplu: un expensive cab rulând pe stradă, ”cot la cot” cu un activist Green peace. 😀

După ce s-a mai liniștit zona, ne-am mutat pe malul celălalt al Tamisei.

We cast an eye over London Eye … și ne-am plimbat puțin pe promenadă. Eu m-am lăsat furată de detaliile băncilor și ale monumentului “The Air Battle for England”, o campanie militară din Al doilea Razboi Mondial, în care forțele aeriene britanice au apărat Regatul de atacurile naziste.

Privind anumite fețe ale monumentului simțeam efectiv durerea, frica și determinarea prin care au trecut oamenii în aceea perioadă.

Am traversat podul Millennium Bridge peste Tamisa, și am ajuns pe o promenadă pe care era în desfășurare un fel de bâlci. Carusele, baloane de săpun, dansatori de limbo dance, un ”magic stand up comedian”, terase, grafitti te vrăjeau prin culori vii, muzică și mișcare.

În zonă era și o librărie pe care nu am putut-o rata! 🙂 Așa că vreo oră ne-am pierdut în lumea cărților. Apariții noi de trecut pe wishing list, cărți pentru copii și coperți altfel ale unor cărți dragi, cam atât am reușit să fac aici.

Cum să treci pe lângă așa ceva?!! CUM?!! 😀

Ne-am amintit de ce am venit de fapt în Londra și am purces la drum. Unde? Să o salutăm pe Regină, normal!

Din păcate Regina nu era acasă, așa că am plecat la plimbare. 🙂

Am ales să ne plimbăm prin Hide Park. Are rost să vă mai spun că ne-a luat toată după masa? Dar a fost plăcut: soare, iarbă verde, un ceai călduț, liniște, rațe, clipocit de valuri izbite ușor de mal, veverițe jucăușe, indiferente la prezența ta acolo.

La lăsarea serii am luat-o pe Oxford Street, în căutarea celebrului meniu Fish and Chips.

L-am găsit cu greu, într-un pub, pe o străduță paralelă, plin ochi de oameni.Ne-am strecurat și noi, am găsit o măsuță și ne-am savurat cina. Ne-am spus că ne ajunge pentru o zi, și după ce am terminat ne-am retras la gazdă.

O să închei și eu aici, dar o să vă mai povestesc despre această experiență în curând!

Catch ya later! 🙂