O glumă proastă
E clar! Azi nu am nici un chef de a mă apuca serios de ceva. Rezolv una alta, dar așa în doru` leli să treacă timpul și să merg acasă. Îmi sună într-una în minte refrenul celor de la Vama Veche : ”Nu am chef azi/ N-am chef de nimic…”
Ei și-n agonia asta a mea de a tăia iarbă la câini doar, doar o trece timpul mai repede, arunc o privire în colțul din dreapta jos al ecranului : 15.05….
Wow! Îmi zic, peste 55 de minute pot pleca. Tare!!!
Mai trec vreo douăjceva de minute în care mai fac una alta, cu o oarecare euforie că deh, imediat plec și hai să mai îngraș puțin porcul de azi. Mă uit din nou la ceas și văd : 52. Ce tare! 8 minute! Și brusc… din înaltul celui de-al șaptelea cer… simt cum cade bolovanul drept în centrul țestei mele! E 14:52! Îmi bulbuc ochii cât o broască. Mă mai uit o dată și văd sub oră: 15.05.2012!
Așa că mi-am înghițit în sec cuvintele frumoase adresate mie însămi, și m-am apucat să vă povestesc și vouă gluma zilei de azi!
Hai că au mai trecut 14 minute! Ș-or mai trece!
Ca atunci cand il intrebi pe James Bond cat e ceasul:
– Cinci! Zece fara cinci!
:)) Cam da!
Deci sa inteleg ca e pentru prima data (sau poate ca au mai fost cateva nesemnificative) cand apuci sa te plictisesti la serviciu? 😉
Nu e vorba de plictiseală… nu cred că am scris așa ceva… e vorba că nu aveam chef să fac ceva. Că treabă, slavă Domnului este! Se mai intâmplă câte o dată să mă mănânce și pe mine în f..d și să vreau să fiu oriunde altundeva numai in acel loc nu. Și asta fără vreun motiv anume.