Poveștile copilăriei
foto de aici
Aceasta a fost una din cărțile care mi-au rămas la suflet și cu permisiunea dvs. îndrăznesc să redau mai jos textul poeziei:
de George Cosbuc
A-nceput de ieri sa cada Uite, ma, caciula, frate,
Cate-un fulg, acum a stat, Mare cat o zi de post –
Norii s-au mai razbunat Aoleo, ce urs mi-a fost!
Spre apus, dar stau gramada Au sub dansa sapte sate
Peste sat. Adapost!
Nu e soare, dar e bine, Unii-l iau grabit la vale,
Si pe rau e numai fum. Altii-n gluma parte-i tin –
Vantu-i linistit acum, Uite-i, fara pic de vin
Dar navalnic vuiet vine S-au jurat sa-mbete-n cale
De pe drum. Pe crestin!
Sunt copii. Cu multe sanii Vine-o baba-ncet pe strada
De pe coasta vin tipand, In cojocul rupt al ei
Si se-mping, si sar razand: Si incins cu sfori de tei.
Prin zapada fac matanii Sta pe loc acum sa vada
Vrand-nevrand. Si ea ce-i.
Gura fac ca roata morii; S-otereste rau batrana
Si de-a valma se pornesc, Pentru micul Barba-Cot.
Cum prin gard se galcevesc Ati innebunit de tot –
Vrabii gurese, cand norii Puiul mamii, da-mi tu mana
Ploi vestesc. Sa te scot!
Cei mai mari acum, din sfada; Cica vrei sa stingi cu paie
Stau pe-ncaierate pusi; Focul cand e-n clai cu fan,
Se scancesc si plang gramada Biata bab-a-ntrat in laie
Pe la usi. La stapan.
Colo-n colt acum rasare Ca pe-o bufnit-o-nconjoara
Un copil, al nu stiu cui; Si-o petrec cu chiu, cu vai,
Largi de-un cot sunt pasii lui, Si se tin de dansa scai.
Iar el mic, caci pe carare Plina-i strimta ulicioara
Parca nu-i. De alai.
Haina-i maturand pamantul Nu e chip sa-i faci cu buna
Si-o taraste-abea-abea: Sa-si pazeasca drumul lor!
Cinci ca el incap in ea; Rad si sar intr-un picior,
Sa mai bata, soro, vantul, Se-nvartesc si tipa-ntruna
Dac-o vrea! Mai cu zor.
El e sol, precum se vede, Baba si-a uitat invatul:
Ma-sa l-a trimis in sat, Bate,-njura, da din mani:
Vezi, de aceea-i incruntat, Dracilor, sunteti pagani?
Si s-avanta, si se crede Maica mea! Sa stai cu batul,
Ca-i barbat; Ca la cani!”
Cade-n branci si sa ridica, Si cu,batul se-nvarteste
Dand pe ceafa putintel Ca sa-si faca-n jur ocol;
Toata lana unui miel: Dar abia e locul gol,
O caciula mai voinica Si multimea navaleste
Decat el. Iarasi stol.
Si tot vine, tot inoata, Astfel tabara se duce
Dar deodata cu ochi vii, Lalaind in chip avan:
Sta pe loc – sa mi te tii! Baba-n mijloc, capitan,
Colo, zgomotoasa gloata Scuipa-n san si face cruce
De copii! De satan.
El degraba-n jur chiteste Ba se rascolesc si canii
Vrun ocol, caci e pierdut, De prin curti, si sar la ei.
Dar copiii l-au vazut! Pe la garduri ies femei,
Toata casa navaleste Se urnesc mirati batranii
Pe-ntrecut. Din bordei.
Ce-i pe drum atata gura?
– Nu-i nimic. Copii strengari.
Ei, auzi! Vedea-i-as mari,
Parca trece-adunatura
De tatari!
Copilă fiind mă amuzam imaginându-mi diferiți copii din lumea mea în ipostaza bietului năpăstuit care se credea ”Ca-i barbat”, ca să nu mai spun de babe 🙂.
Care a fost cartea copilăriei tale, cea care te-a marcat într-atât încât și acum te gândești cu drag la ea?
Dar a puiuțului tău?
Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai… ehe, grozava carte. si acum imi mai place 🙂
Da e o carte hazlie cu multe peripeții!:)