Amintirile mele despre copilărie sunt  fragmentare.

Am o fărâmă de amintire de la 3 anişori când am călătorit prima dată cu avionul. Mergeam la mare, la Venus şi ai mei luaseră hotărârea de a călători cu avionul. Nu îmi amintesc mulţimea de bomboane mâncate şi apoi “deversate” în avion, în schimb am o imagine uşor ştearsă a unui gemuleţ oval pe care eu vedeam nişte acoperişuri mici ale unor căsuţe minuscule. “Atolo e tasa noastră?”, i-am întrebat pe ai mei (sufeream de un defect de vorbire, înlocuiam “c” cu “t”, problemă rezolvată chiar în acel concediu). Şi ai mei mi-au spus “Da, acolo e căsuţa noastră!”, noi locuind la ţară în vremea aceea.